Am ajuns la Milano, venind
de la Annemansse după o scurtă vizită la Geneva.Drumul a fost excelent, chiar
dacă am străbătut Alpii de la granița francezo-italiană iarna, traversând
tunelul Mont Blanc din inima muntelui cu vârful cel mai înalt din Europa care
stabilește practic granița dintre Franta și Italia.Apartenența vârfului Mont
Blanc este disputată și acum de cele două țări, chiar dacă granița este
delimitată chiar de vârful muntelui.Important să precizăm că am trecut pe lângă
două din cele mai importante stațiuni montane Chamonix (Haute-Savoie,
Franța) și Courmayeur (Valle
d'Aosta, Italia), fără a avea timpul necesar pentru a le admira.Legătura
dintre cele două stațiuni montane, aflate de o parte și alta a vârfului Mont
Blanc este realizat prin tunelul Mont Blanc cu o lungime de 1160 de metri și
pentru care se plătește o taxă de 36 de euro.
La intrarea în Milano am
găsit o altă lume, mult diferită de ceea ce am văzut la Geneva sau Zurich,
ordinea cu care ne obișnuisem a fost luat de dezordine, mașini parcate pe
trotuare, oameni gălăgioși, sângele latin clocotind peste tot înlocind calmul
și rigurozitatea elvețiană
Un fapt demn de menționat
este căldura cu care am fost primiți de primul italian abordat pe stradă, în centrul orașului Milano, care foarte
drăguț și exhuberant a fost ghidul nostru perfect escortându-ne către o parcare
gratuită, claxonând intens și prietenos și chiar ne-a dat primele indicații
turistice.Nota bene Milano!
Primul punct de atracție
pentru noi a fost Domul din Milano, construită între anii 1386 și 1887 cu o înălțime de 157 de metri și o
amprentă la sol de 1200 de metri pătrați și este după părerea meu un simbol
important al orașului așa cum Sagrada Familia (opera neterminată a lui Gaudi)
este pentru orașul Barcelona.Este o rivalitate eternă între cele două orașe de
la fotbal pănă la religie, dar avantajul milanezilor nu sunt doar gustoasele
spaghete milanieze ce pot fi servite la
numeroasele restaurante din centrul turistic ci mai ales eleganța vestimentară
foarte vizibilă la Galeriile Victor Emmanuel.
Este evident că odată ce am
pășit în lumea modei italiene o mare parte din timpul alocat vizitării orașului
a fost risipit în puzderia de magazine (bucuria femeilor!) aflate lângă
Galeriile Victor Emmanuel.
Odată cu venirea serii
străzile au fost parcă inundate de lume, turiști, măscărici de tot felul, muzicanți
și cerșetori, oameni eleganți, dar și o
ceată de africani comercianți parcă mai insistenți și decât cei din parcarea de
la Versailes.
Pentru cei mai puțin
împătimiți de tredul modei sau pentru cei care nu sut fani ai magazinelor de
lux gen Armani, Versace, Prada, Dolce
& Gabbana, Gucci sau Bvlgari aș recomanda mai degrabă vizitarea MuzeuluiLeonardo da Vinci care adăpostește exponate din
istoria stiintei si tehnicii sau modele ale unor obiecte ale lui
Leonardo da Vinci.
Un alt obiectiv important al
orașului Milano este Castello Sforzesco cu cele 12 mini muzee ale sale, fosta
reședință a familiei nobiliare Visconti.Scala din Milano, cea mai importantă
scenă de operă din lume nu trebuie ratată chiar dacă nu suntem iubitori de
operă.
Locul care atrage cei mai
mulți turiști este Santa Marie delle Grazie unde se află celebra operă a lui
Leonardo da Vinci: Cina cea de taină, care este sursa a numeroase controverse
de la grandoare la dezamăgire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu